Monday, November 9, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
skip to main |
skip to sidebar
My lens. My world. My stories.
Visez. Privesc. Gandesc in imagini. Ma refugiez in cuvinte. Ma tem si fug. Incerc si cresc. Traiesc...
- Magda
- Cocktail armenesc, basarabean, polonez si unguresc. Cute, but psycho. Pe alocuri.
Nu ma stie lumea...
other storytellers
Acum ascult....
3 comments:
Femeia aceea între două vîrste mătură frunze. Încăpăţinate, s-au ascuns într-un şant pe unde se scurge apa de ploaie. S-au agăţat de dalele reci. Rîcîie asfaltul uscat, plin de zgîrieturi. Aproape că le aud cînd se rup, chinuite, în sute de bucăţele invizibile. Hîrşşşt! Mătura mare trece peste ele. Dureros. Îmi vine să îi strig femeii să se oprească, n-are nici un sens ce face, le vor înlocui alte frunze, tot mai multe, tot mai multe, pînă într-o zi cînd mă vor înconjura, ne vor acoperi pe toţi, vor acoperi dragoste şi ură şi gesturi şi cuvinte fără sens, spuse la repezeală. Hîrşşşşt! Acelaşi gest mecanic, cîteva frunze se agaţă de asfalt, de dale, blochează şanţul acela lustruit de ploi, de vînt, de timp. Hîrşşştt... s-au mai rupt cîteva, vreau să-i strig că totul e degeaba, că frunzele vor cădea tot mai multe, în fiecare clipă, sute, mii, vor acoperi asfaltul, ne vor acoperi ca o cortină groasă îmbicsită de praf şi de replici din piese uitate, pe care le mai joacă cîţiva actori bătrîni ce nici nu se mai mişcă, atît de bine îşi cunosc rolurile.
"Sînt doar frunze, doar frunze", îmi răspunde simplu. Femeia aceea între două vîrste mătură frunze.
Your blog keeps getting better and better! Your older articles are not as good as newer ones you have a lot more creativity and originality now keep it up!
Post a Comment