Madrid...asa cum l-am simtit eu...

Poate fi aglomerat si tumultuos. Poti sa te pierzi printre oamenii care misuna, indiferent de zi sau ora pe stradutele stramte din centrul orasului, mergand spre baruri, magazine sau berarii. Dar poti sa te pierzi la fel de bine pe aleie din parcul Retiro, unde singurul sunet pe care il vei auzi e fosnetul frunzelor sub pasii tai.

Madridul e alb ca palatul regal si rosu precum arenele de corida. E cald ca obrajii care iti ard dupa trei pahare de sangria si rece ca halba de cerveza. Poate fi aromat, iute precum salsa sau gras ca huevos estrellados. Tacut si singuratic ca palatul de Cristal si zbuciumat ca bataia tocurilor pe strazile pavate cu piatra cubica.

E toate astea si multe altele. Sau poate doar asa l-am vazut eu...